Vara nu-i ca iarna

Când, într-o recentă emisiune TV, am făcut constatarea că România nu are la ora actuală un Guvern, ci două partide aflate la guvernare, zâmbitorul domn Hrebenciuc a sărit ca ars, clamând din toţi rărunchii unitatea de monolit a Coaliţiei PDL-PSD.

A fost rândul meu să zâmbesc, înţelegând că nici Hrebenciuc, dar nici aliaţii democrat-liberali ai pesediştilor n-au acum nici o altă variantă decât aceea de a se înjura reciproc pe la colţuri şi de a-şi trimite bezele în faţa camerelor
de luat vederi. PDL şi PSD se plimbă mână-n mână prin Palatul Victoria, cu grijă mare pentru viitorul ţării. Pentru cei care sunt în stare să creadă într-o astfel de imagine, editorialul de faţă se încheie aici. Pentru ceilalţi, probabil nu puţini, care au văzut şi au înţeles de-a lungul timpului
cum decurge viaţa politică românească, e de aşteptat o mutare-surpriză.

Ce-ar putea urma? Ne-o spune indirect
acelaşi Hrebenciuc, anunţând candidatura lui Mircea Geoană la preşedinţie.

Turul doi e asigurat
, pentru că nici cei mai optimişti susţinători ai lui Traian Băsescu nu îndrăznesc să viseze astăzi că actualul şef al statului ar putea câştiga din primul
tur cu cincizeci la sută plus unu din numărul total al alegătorilor cu drept de vot. Prin urmare, din calculele pe care şi le fac deja Geoană, Hrebe şi ai lor, candidatul PSD ar putea avea o şansă. Cu atât mai mult cu cât 2009 nu seamănă cu nici un alt an dintre cei în care s-au dat bătălii pentru Preşedinţia României. O mare incertitudine pluteşte peste viitorul imediat al ţării, darămite peste cel îndepărtat al sfârşitului de an când va avea loc confruntarea prezidenţială.

Într-o atare situaţie, nici PSD, iar PDL cu atât mai puţin, nu se gândesc că ar putea intra într-o competiţie electorală aşa de importantă, braţ la braţ păşind uniţi pe calea guvernării. Un mic exerciţiu de imaginaţie: cum ar arăta o confruntare televizată Băsescu-Geoană cu cei doi pe post de candidaţi la preşedinţie, în condiţiile în care partidele care-i susţin ar fi în continuare aliate la guvernare? Ce să-şi spună unul altuia? Că se înţeleg bine şi că au avut o colaborare de succes şi armonioasă, iar acum sunt obligaţi de cruda realitate electorală să-şi încrucişeze săbiile? Sau, poate, ar trebui să împingem un scenariu deja absurd până mai departe şi să ne imaginăm o alianţă guvernamentală PSD-PDL îndemnând poporul să-i voteze pe ambii candidaţi întrucât sunt la fel de buni pentru România?!