Cât timp sunt ministru...

...deficitul bugetar nu va depăşi 3% din PIB. Aşa a declarat pentru CNBC - Europe Tonight ministrul Economiei şi Finanţelor, domnul Varujan Vosganian. Are dreptate omu'... dar din alte motive decât crede domnia sa.
În primul rând, eu nu sunt convins că deficitul bugetar pentru anul 2007 nu a depăşit 3% din PIB. Numiţi-mă sceptic sau cârcotaş, dar atât timp cât nu am execuţia bugetară pentru anul 2007 (cât s-a încasat şi cât s-a cheltuit), am această reţinere. De ce?
Îmi aduc aminte că, în data de 7 ianuarie 2008, fostul ministru de Finanţe, Mihai Tănăsescu, avertiza în emisiunea pe care o realizez pentru The Money Channel - The Money Show, asupra faptului că deficitul bugetar al României ar fi putut să depăşească 3% din PIB. În ce context
? În contextul în care, cu numai 2 săptămâni înainte, domnul Vosganian, actualul ministru, prognoza pentru anul 2007 un deficit de doar 1,4% din PIB. Ce înseamnă deficitul? Pe scurt, datorie. Dacă vom cheltui mai mult decât încasăm, înseamnă că suntem datori, şi asta acoperim din împrumuturi. Dacă vom cheltui brusc mult mai mult decât încasăm în acelaşi interval de timp, în termeni bugetari, înseamnă că aruncăm mulţi lei, dintr-o dată, pe piaţă. Mulţi lei aliniaţi în piaţă fac moneda naţională să se deprecieze. La fel ca în cazul oricărei mărfi: abundenţa duce la ieftinire, deficitul duce la scumpire. Or, încă din ultima zi bancară a anului 2007 (28 decembrie 2007), s-a simţit abundenţa de lei. Într-o singură şedinţă, leul s-a depreciat cu peste 2,5% din valoare. Iar euro s-a scumpit de la 3,52 lei la 3,61 lei. De ce? Lei mulţi. Apoi, în 14 ianuarie, sărea de 3,7. De ce? Încă erau lei mulţi. S-a chinuit Banca Naţională să "sterilizeze", adică să aducă înapoi în depozite aceşti bani. A majorat şi rata de dobândă de la 7,5 la 8%. Nimic. Lei tot prea mulţi? Sursa? Cheltuielile bruşte ale autorităţilor statului (fie ele centrale sau locale).
Declaraţiile domnului Tănăsescu au fost de manieră să ofere explicaţia "bălţii de lei". Ce a făcut ministrul Finanţelor? A trecut la atac, declarându-se oficial mâhnit de declaraţiile domnului Tănăsescu. A ieşit domnia sa cu alte cifre? Într-o primă fază, au apărut cifrele pe noiembrie, care arătau un deficit de peste 1% din PIB. Apoi, au apărut cifrele pe decembrie, fără să avem însă execuţia bugetară. Ce am apucat să observăm? Că, în mai puţin de o săptămână, deficitul de 1% din noiembrie fusese redus din pix la 0,4%, iar cheltuielile din decembrie duceau deficitul la 2,4% (calculat româneşte) său 2,7% calculat european. Suspect. Foarte suspect. Cele 0,7 puncte procentuale cât a reprezentat reducerea din vorbe, din pix, a deficitului bugetar, este exact cât înseamnă de la 2,4 la 3,1% din PIB, adică spre estimarea domnului Tănăsescu.
Ministerul Finanţelor refuză să afişeze execuţia bugetară. De ce, dacă nu au nimic de ascuns? Ministrul Vosganian, după ce s-a înşelat amarnic prin estimarea sa de deficit de 1,4%, a început să îi înveţe pe parlamentari că trebuie rectificat bugetul pentru anul 2008, astfel încât să reducem deficitul prognozat de la 2,8 la 2,2%, ca să nu intrăm în procedura de prevenţie şi apoi în procedura de deficit excesiv a Uniunii Europene. Wow! Astea se întâmplă la numai 6 săptămâni după ce ministrul Finanţelor i-a convins pe parlamentari că bugetul său este nemaipomenit şi că e construit pe deficit de 2,8%.
Ce se ascunde în faţa acestor eforturi? Derapajul bugetar din decembrie, şi mai ales faptul că bugetul pentru anul 2008 este, aşa cum mai spuneam, o cacealma. Veniturile sunt umflate din burtă şi ele trebuie să acopere cheltuieli certe. Ce se va întâmpla? Fie tai cheltuielile drastic (iar un miliard de euro nu ajunge), fie faci datorie (deficit) excesivă. Sancţionabil.
De ce are dreptate domnul Vosganian când zice că atât timp cât domnia sa va fi ministru, nu vom avea deficit mai mare de 3%? Pentru că, presupunând că anul 2007 s-a încheiat cu o datorie mai mică de 3% din PIB, domnul Vosganian nu va mai avea ocazia să încheie un an nou fiscal. Am mai spus-o: 2007 va fi primul şi ultimul an pe care domnul ministru îl va încheia în calitate de şef al Finanţelor. De ce? Avem alegeri parlamentare anul acesta. Se va forma un nou guvern, iar 2008 va avea la final un alt ministru de Finanţe. Poate mai pregătit. Şi cum deficitul se calculează pe perioada unui an, nu domnul Vosganian va fi cel care îl va cuantifica, deşi politica bugetară a anului 2008 aproape îl compromite şi îl compromite cu siguranţă pe anul 2009.
Ce a mai spus domnul Vosganian europenilor privitori de CNBC? "În 2007, inflaţia a fost mai mare cu un punct procentual decât ţinta". Zău? Dar care a fost ţinta, domnule ministru? Vă suflu eu: 4%. Cât a fost inflaţia? 6,54%. Cât fac 6,54 -4? 2,54. Este 2,54 egal cu 1? Niciodată.
Apoi, ştiţi prin ce a motivat domnul Vosganian depăşirea ţintei de inflaţie? Simplu: seceta. Seceta şi atât. Vă reamintesc faptul că, în 3 decembrie 2007, publicam în Curierul Naţional articolul "Planul economic al României - Daţi vina pe secetă!".
Ei bine, exact asta face domnul Vosganian acum. Seceta, zice dânsul, a fost cea care a determinat depăşirea ţintei de inflaţie.
Wow! Să nu fi fost principalul motiv faptul că leul s-a depreciat din iulie 2007 până în decembrie 2007 cu aproape 14%? Faptul că, în condiţiile în care importăm mult mai mult decât exportăm (zilnic, în 2007, am importat cu 59 de milioane de euro mai mult decât am exportat), deprecierea aceasta masivă a scumpit importurile, iar asta s-a văzut în preţuri?
Ce a mai comunicat domnul Vosganian europenilor? "În anul 2006, investiţiile străine directe au acoperit deficitul de cont curent în proporţie de 70%, iar în anul 2007, gradul de acoperire a fost puţin mai jos". Fals de două ori. În primul rând, în 2006, deficitul de cont curent a fost acoperit aproape integral din investiţii străine directe (91%), adică străinii au binevoit, contra unui randament bun, să acopere plusul
de investiţii făcut în România în condiţiile deficitului de economisire domestică. În al doilea rând, în 2007, investiţiile străine directe au acoperit deficitul în proporţie de 42%. Adică mult mai puţin. Sub 50%. Este 42% doar puţin mai jos decât 91%? Categoric, nu.
Apreciez intervievatorul CNBC. Nu îmi place atunci când un matematician spune că 2,54 este egal cu 1 şi 42 este doar puţin mai mic decât 91. Întrebările au fost extrem de pertinente, chiar de la prima: "Cum îi veţi opri pe investitorii de capital să plece din România, în condiţiile în care piaţa de capital, spre exemplu, a scăzut cu 25% în ultimele luni". Ştiţi care a fost răspunsul? "Anul trecut a fost unul spectaculos pentru piaţa de capital din România". Şi totuşi, cum îi veţi opri? Datele prezentate de CNBC justificau titlul interviului: "România nu scapă de criza financiară".
Şi a mai existat o recidivă: "Economia României nu este dependentă de nivelul dolarului". Din nou? Păi în ce se plătesc importurile de petrol şi de gaze naturale
? Nu în dolari? De ce a scumpit Petrom preţul carburanţilor cu 4% în 11 zile? Nu pentru că preţul, în dolari, al barilului de petrol a sărit peste 100 de dolari (apropo, e a 3-a oară când se ajunge la 100 de dolari, de fiecare dată Petrom a scumpit, dar când petrolul a revenit la 97, 93, sau chiar 86, a uitat să ieftinească". De ce vom avea inflaţie mare în februarie? Nu pentru că s-au scumpit gazele
şi carburanţii, ale căror preţuri sunt legate şi de dolar? Aaa... încă ceva... economia zonei euro nu cumva este influenţată şi de evoluţia dolarului? Când dolarul are tendinţă de ieftinire faţă de euro, nu cumva produsele
europene îşi pierd din competitivitate?
Aştept în continuare datele privind execuţia bugetară din anul 2007. Şi dacă (sper că nu), deficitul se va dovedi peste 3%, ce o să ne spună domnul ministru? Că era în concediu atunci când am înregistrat cifra?