Înapoi în viitor, cu Năstase şi Băsescu

"Ce blestem o fi pe poporul ăsta să ajungă, până la urmă, în acelaşi loc din care a plecat".

Ce blestem o fi pe poporul ăsta să ajungă, până la urmă, în acelaşi loc din care a plecat. Revenirea lui Adrian Năstase în conducerea PSD - doar un interval de timp îl desparte de şefia partidului şi de candidatura pentru preşedinţia României - ne readuce la momentul 2004, la celebra confruntare dintre cei doi foşti comunişti Băsescu şi Năstase, unul reconvertit de la stânga la creştin-democraţie, celălalt fidel încă stângii.

Lupta împotriva corupţiei şi decomunizarea, cele două procese asumate public de Traian Băsescu, sunt în reflux, orice pas înainte este reversibil. Tergiversarea dosarelor penale ale demnitarilor - printre care se află şi acela al lui Adrian Năstase - şi decizia ireparabilă a Curţii Constituţionale în privinţa CNSAS inversează sensul istoriei. Am intrat în NATO şi UE pentru a ne scufunda, din nou, în naţionalism.

După Ceauşescu, ne-am întors la Ion Iliescu, după Emil Constantinescu, tot la Ion Iliescu, după Traian Băsescu riscăm să revenim la Adrian Năstase. Sau să ne oprim la Traian Băsescu.

Amândoi au crescut din aceeaşi tulpină, chiar dacă s-au dezvoltat diferit. Amândoi se oferă românilor drept containere pentru frustrările lor. Iar de la linguşirea alegătorilor practicată de Traian Băsescu la aroganţa lui Adrian Năstase este doar un pas.

Apariţia lui Adrian Năstase va anihila orice ofertă politică concurentă, acesta având capacitatea de a polariza opţiunile antiprezidenţiale. Liderul PSD şi-a văzut moartea politică cu ochii şi va lupta din răsputeri pentru recunoaştere. Deja văzut. Va fi o înfruntare între anti-Băsescu şi anti- Năstase şi vom alege răul cel mai mic.

României nu i se dă şansa schimbării, incarnată în SUA de Barack Obama. Ceva nou nu înseamnă, în cazul nostru, neofilie, ci schimbare. Promisiunea schimbării, repetată de fiecare partid pe rând în toate campaniile electorale, nu e decât rotaţie între ei. Marele cinism: făgăduiala a fost împlinită.

Ceasul
merge ca racul, înapoi la negocierile pentru formarea guvernului dintre PSD, PNL, UDMR şi PC
. Partidul pro-prezidenţial este în contratimp: când tocmai întinde, prin modificarea statutului, mâna spre PSD-ul lui Mircea Geoană, fostul adversar Adrian Năstase îl loveşte peste degete. PNL poate să respire, va rezista cel puţin până la alegeri: tandemul Iliescu-Năstase are nevoie de timp pentru bătălia decisivă în partid. Noul PSD merge spre victorie, nu spre compromis.

Prizonierii vor fi însă liberalii, a căror supravieţuire acum şi în viitor depinde, din păcate, de PSD şi nu de forţe interne. PD-L îl are încă pe Traian Băsescu, care va încerca, probabil ca în 2004, dar cu mult mai puţine şanse de izbândă, să izoleze PSD. Mai trebuie luată în calcul şi variabila Viorel Hrebenciuc, deocamdată prietenul lui Mircea Geoană şi adversarul lui Adrian Năstase, amicul interesat al unor lideri liberali şi democrat-liberali. Zarurile nu sunt aruncate, dar se află tot în mâna lui Hrebenciuc.

Ciclicitatea, reînvestirea cu putere a aceloraşi personaje mult exersate în funcţii publice înainte şi după 1990, împiedică evoluţia politicii româneşti spre politica adevărată şi a societăţii spre modernitatea europeană. Viaţa noastră nu a devenit încă autonomă de factorul politic, iar iniţiativei private nu-i este încă indiferent cine conduce.